Am sa incep povestea aceasta prin a incerca sa va fac sa intelegeti cum am ajuns eu sa intru in contact cu aceasta civilizatie aflata la multe sute de ani lumina de Terra. La acea vreme ma ocupam de repararea de aparatura electronica. Ma aflam intr-un sat aflat la cativa zeci de Km. de Bucuresti, tocmai ma indreptam catre un vecin care avea un tele. defect. Pe drumul spre client, la un moment dat, nu stiu cum s-a intamplat, nici cat a durat acel drum, m-am trezit la marginea acelui drum, m-am oprit in drum si spre surprinderea mea, am inceput sa-mi pun intrebari care atunci mi se pareau prostesti. -Cine sunt ? Ce caut aici ? Incotro ma indrept ? Ce am de facut acolo ? La acel moment nu am dat prea mare importanta, mi-am facut treaba si am plecat acasa. Parca eram resetat, oricum nu pot uita acea scena. Mult mai tarziu am aflat care era cauza acelei scene petrecuta in mijlocul strazii.
Dupa cativa ani, au inceput sa mi se deruleze in creier tot ce mi s-a intamplat atunci. Nu stiu prin ce smecherie, timpul pe care l-am perceput eu atunci de doar cateva zeci de secunde, era de fapt pentru mine, un timp mult mai mare, de cel putin cateva saptamani.
Pe scurt, nu stiu cum, prin ce mijloace, pentru ca acea scena inca nu mi-o amintesc, am fost rapit de membrii unei civilizatii superioara noua. M-am trezit intr-o camera cu pereti luminosi, alba cu irizatii verzui uneori, alteori rosii, alteori albastre. Am deschis ochii, n-am recunoscut locul, am sarit din pat si m-am trezit ca stau langa un omulet verzuliu cu maini subtirele si picioare asisderea. Am vrut sa tip, ca prim reflex, dar n-am fost in stare sa scot nici un sunet. Cred ca aveam o figura contorsionata rau de spaima, tot ce stiu este ca inima mai avea un pic si se cara din pieptul meu, de frica. Apoi m-am mai uitat o data la acea creatura de langa mine, care avea un ranjet in coltul gurii si dadea lateral din cap. Am ramas incremenit, neputand sa tip, asteptand sa vad ce vrea sa faca omuletul din fata mea. Vazand ca mi-am revenit un pic din primul soc, desi fata mea cred ca trada groaza ce ma insotea, inca. La inceput a bolborosit ceva neinteligibil pentru mine, dupa care, cu o voce la inceput metalica, apoi, pe masura ce vorbea cu mine, din ce in ce mai umana. A inceput prin a-mi zice :
-Nu te speria, nu-ti facem nici un rau, te afli aici intre prieteni care nu-ti vor raul.
Bineinteles ca nu credeam o iota. Am indraznit totusi sa baigui, mai mult pentru a-mi face curaj :
-Daaa…stiu !
-Te afli aici, pentru a mai afla in ce stadiu de dezvoltare cerebrala va mai aflati, voi, pamantenii. Pentru asta, incercam sa-ti comunicam cate ceva despre voi, dar si despre noi, sa vedem care-i stadiul si nivelul vostru de perceptie.
-Paiii,… si pentru asta a trebuit sa ma luati tocmai pe mine ? Nu inteleg ! De ce tocmai eu ? Cum ma gasirati pe o ulita prafuita de tara, tocmai pe mine, un meserias prapadit, un electronist, care se ducea sa repare un televizor ! Si care nici la capitolul inteligenta nu cred ca stau prea bine, nu cred c-am un IQ prea mare. Si cu clientul ala ce-o sa fac, cum o sa-i explic intarzierea ? Imi dati voi bani sa duc acasa copiilor sa manance ?
- Stai linistit draga, cat stai aici cu noi, nici n-o sa se cunoasca intarzierea, asa ca nu trebuie sa-ti faci probleme, noi nu vrem sa-ti facem viata mai grea decat este. Cat priveste intrebarea ta despre alegerea facuta cu tine, iti pot explica pe scurt cum a facut robotul nostru programator alegerea. Ai dreptate in ceea ce priveste IQ-ul, ai unul mediu, ceea ce pentru noi este ideal, nu vrem sa facem evaluari pe genii, ca ar iesi eronata, analiza noastra. Apoi, faptul ca esti un electronist prapadit, este iar ideal pentru noi, pentru ca, asa cum chiar tie iti place sa definesti aceasta breasla a voastra, sunteti « curiosi de meserie » ! Si noi de curiosi avem nevoie, tocmai pentru a vedea felul cum ganditi. Ce sa facem cu unul care le stie pe toate ?
-Bine, hai sa zicem, aveti dreptate, « indraznesc eu sa zic, desi nu credeam nimic, nici faptul ca nu-mi vor face nimic » acum ce o sa urmeze ?
-Pai, mai intai o sa-ti fac cunostinta cu restul echipajului si cu nava, apoi o sa facem un tur in jurul si in Terra. Ei ? Ce zici ? Ti-ai mai revenit un pic ?
-Doar un pic !
-Mai intai hai sa facem cunostinta noi doi, ca vad ca ti-ai revenit. Pe mine ma cheama AX-77, sunt cel care conduce aceasta nava interstelara si, ca sa-ti spun drept, sunt de fapt o masinarie, un robot sau android, asa cum ne spuneti voi. Tin insa sa te asigur ca suntem la fel de buni ca si cei care ne-au creat, a caror infatisare am copiat-o. In unele domenii suntem chiar mai performanti decat ei.
-Eu ma numesc Stoica George si cred ca in rest, stiti voi mai multe despre mine, decat stiu eu!
-Dragul meu, ai dreptate, noi atunci cand incepem un experiment pentru etapa de dezvoltare a unei civilizatii in stadiu incipient, facem racolarea din zone diferite, de obicei 10 insi sunt alesi, doar la cea de 1000 de ani, luam 100 de subiecti, pentru a ne edifica mai bine. Cat priveste numele tau, sper ca nu te vei supara daca atunci cand vom vorbi cu tine, ne vom adresa tie cu apelativul pe care-l avem noi in baza de date, fiind mult mai usor si pentru noi, sper ca nu te superi.
-Nu ma supar. Si daca ma supar ce, mai intereseaza pe cineva ?
-Bun, atunci ne vom adresa tie cu apelativul din baza de date, care este : GE-STO 77 Bine ?
-Bine. Am ingaimat eu.
Dupa ce am parasit camera aceea cu pereti luminosi si saracacios mobilata, care in afara de acel « pat » sa-i zicem, desi nu rea altceva mai mult decat o lada. Mai erau cateva cutii pe jos si pe pereti, maxim 4-5, toate albe si toate fara nici un design. Cat despre rolul lor, habar nu aveam ce rol au. Omuletul a atins o portiune din perete colorata-n albastru si o usa s-a deschis din perete. Am mai strabatut doua incaperi cu pereti luminosi, una albastra si alta rosie, dupa care am patruns intr-una mult mai mare, semisferica, iluminata multicolor, tot prin pereti. Aici se aflau unii in picioare, altii asezati in niste asa zise fotolii dintr-un soi de fibre elastice, care luau forma corpului atunci cand te asezai in ele, fotolii care voi afla foarte curand cat sunt de confortabile. In aceasta, hai sa-i zicem sufragerie, sau mai bine living, erau inca 7 omuleti identici si de aceeasi culoare cu « comandantul ». Hait mi-am zis, acum sa te vad georgica, pardon, GE-STO 77, trebuie sa ma obisnuiesc, cum ii deosebesti, dupa ce ca au nume ciudate, mai sunt si identici. Cat despre aspect, ce sa va spun, exact ca ala stiut de prin toate povestile cu ei. Cap mare, ochii imensi si oblici in sus, un pic, un corp mult mai firav decat capul pe care trebuie sa-l sustina. Niste maini si picioare si mai aschilabice, ce mai, exact descrierea facuta de unii care au facut cunostinta cu ei inaintea mea.
Comandantul incepu sa mi-i prezinte pe rand si atunci am inteles ca fiecare din ei avea un fel de ecuson, dar care facea parte din materialul din care erau facuti, practic parca era tatuat pe ei acel nume bizar, insa care erau si iluminate de undeva din interior. Dupa ce mi ia prezentat pe toti, mi-a mai spus :
-Fiecare din noi, putem face absolut tot ce stiu face ceilalti, nu exista specializare a nici unuia din noi pe aceasta nava. Singura diferenta intre mine si ei, este aceea ca eu am misiunea de a decide ce face fiecare, mai ales pentru situatii de avarie si urgenta. Mai am rolul sa comunic cu planeta noastra de origine ce facem si sa primesc instructiuni. A, dar am uitat sa-ti spun de pe ce planeta suntem. Planeta noastra se gaseste la o distanta de 127 de ani lumina de a voastra si se numeste PV-CA-STM ! Suntem cea mai apropiata civilizatie de planeta voastra, asa ca noua ne revine sarcina de a va supraveghea.
-Pai si planetele, le aveti tot codificate ?
-Da, pentru o mai usoara evidenta a tuturor civilizatiilor.
-Atunci planeta mea cum se numeste in galaxi- civili- planeto evidenta voastra?
-Planeta voastra este cunoscuta in Confederatia Civilizatiilor sub codul CL-SA-TRR
-Stai un pic, draga AX-77, incerci sa-mi spui ca toate civilizatiile din aceasta galaxie sunt unite sub o anumita confederatie? Pai si noi, de ce nu suntem?
-HA, HA, HA !
Se auzi intr-un cor de difuzoare cu tenta metalica, din piepturile firave, se vede ca nu invatasera sa rada, mai tarziu am aflat ca, deoarece eu nu am ras inca, « nici nu aveam de ce, inca » sistemul mimetic de vorbire nu intrase in functiune.
-Pai draga GE-STO 77 , voi nu va incadrati in aceasta categorie, voi sunteti o civilizatie in scutece. Zburati de 100 de ani si vreti sa aveti nave ca ale noastre ? Ha, Ha, sunteti copii ! Pai voi, la gradul de civilizatie pe care-l aveti, orice material nava sau energie folosita de noi, si aflata de voi, va duce la pieire. Si asa ati inventat atatea « jucarii » periculoase ! De abea am reusit in ultimul moment sa protejam secretul navei prabusita in America. Oricum si de acolo ati furat cate ceva din tehnologia noasta, dar oricum, esentialul a fost distrus, fii sigur !
-Pai si de ce ne tineti asa, izolati si nu vreti sa ne ajutati sa depasim mai repede etapa asta in care ne aflam ?
-Am sa-ti explic si sunt sigur ca ai sa intelegi, chiar daca n-ai un IQ prea mare, asa cum ai recunoscut. Dragul meu, trebuie sa intelegi ca aceasta dezvoltare a oricarei civilizatii trebuie sa vina in mod armonios in dezvoltatra ei, in toate domeniile. Mai trebuie sa intelegi ca, acest Proiect Terra se intinde pe o durata de cateva zeci de mii de ani, nu plesnesti din degete si gata, civilizatia ! Spre exemplu, acum o mie de ani, cand am facut ultima Mare Evaluare a voastra, cei care ne-au vazut era clar ca nu puteam sa le comunicam nimic, noi eram zeii lor din cer Hi, Hi, auzi, zei,.. noi ! Acum, dupa o mie de ani, e adevarat, ati evoluat foarte mult, insa pentru standardele noastre, tot salbatici sunteti. Sunteti niste salbatici, pe un drum incert !
-Pai si ne lasati sa fierbem asa, in suc propriu ? Nu aveti de gand sa ne ajutati de loc ?
-Ba da, insa mai aveti mult de evoluat.
-In ce sens ?
-In sensul schimbarii mentalitatii, unde sunteti ramasi rau in urma. Pana sa scapati de spiritul asta razboinic, vor mai trece cateva mii de ani. Numai dupa ce, din fiecare bucatarie nu va disparea ultimul cutit cu varf ascutit, la figurat, desigur, sper ca ma intelegi, nu va puteti numi civilizati, din punctul nostru de vedere. Pana ce notiunea de « AL MEU, AL TAU » nu va disparea din capetele voastre, nici notiunea de razboi nu va disparea, pentru ca vezi tu, dragul meu, cele doua tare, sunt indisolubil legate. E adevarat, au incercat unii din voi acum mai bine de o suta de ani sa schimbe lumea, insa la sfarsitul teoriei lor au uitat sa scrie cu litere mari : « Aceasta teorie se va putea aplica numai dupa 2-3 mii de ani, dupa ce spiritul vostru acaparator se va stinge. » Voi daca gasiti un bat, primul gand inca, este ce arma ati putea face cu el, poate vreo sulita, sau vreo bata sa dati in capul semenului vostru, pentru ca si invidia este, alaturi de acaparare, alt viciu grav si primitiv al vostru.
-Bine, in fine, ai dreptate, nu pot sa zic nu, insa n-ai vrea sa schimbam subiectul? Ca asta ma cam enerveaza, in fine, mai avem mult de lucru cu noi ! Ce ai zice sa mai vorbim si despre voi, ca tot am eu multe nedumeriri.
-Orice, esti « invitatul » meu, ca sa zicem asa ! Ha, Ha, Ha,… Rase omuletu cu pofta, din difuzoarele tot mai acordate.
-Pai, hai sa incepem cu aspectul vostru, care pe noi ne intriga de-a dreptul, de ce aveti capatani asa de mari, si ochii imensi, in fine, de ce nu sunteti si voi grasi, slabi, in fine, diferiti. Bine, fac abstractie de voi, care am inteles ca sunteti un morman de motorase si fire, ma refer la cei din carne si oase.
-Hai ca mi-ai pus destule intrebari, lasa-ma sa-ti raspund la astea ! In primul rand, noi nu suntem nici un morman de ca ai zis tu, si pentru asta, daca am fi la fel de necivilizati ca voi, ti-am fi taiat limba !Dar stai linistit, incepi sa-mi devii simpatic cu obraznicia ta, poate de aia te-a si ales programul nostru. In primul rand, noi nu avem nici un fel de motorase, asa cum ai crede, avem doar un soi de fibre, foarte puternice, comandate cu un tip de energie pe care voi, n-o cunoasteti inca, dar pe care ti-o vom dezvalui, totusi, alta data.
-Mai dar daca tot spuneti ca noi nu trebuie sa aflam secretele voastre, mie de ce imi spuneti, nu va e frica sa nu spun celorlati semeni ai mei, ce am vorbit cu voi ? Sau oricum, stiti ca nu scap cu viata din acest « experiment » al vostru ? Incepui eu sa prind mai mult curaj si tupeu.
-Bai, mai taca-ti gura, ca incepi sa ma superi ! Hai ca am glumit, iti spun sigur ca nu o sa ti se intample nimic, noi nu facem rau fiintelor cu care facem experimente, nici n-avem voie, prin Tratat, dar despre asta, iti voi putea spune mai tarziu. Daca promiti ca nu ma mai intrerupi, iti voi raspunde pe puncte, la toate intrebarile puse de tine pana acum ! OK ?
-Bine, hai spune !
-Frica ta ca ai putea sa ciripesti ceva, se apropie de zero, pentru ca, la sfarsitul acestei intalniri, iti vom aplica o metoda foarte sigura de amneziere a portiunii de memorie din creierul tau, fara a afecta in vreun fel cealalta parte din memorie. Acum sper ca ai inteles de ce nu ne este frica sa-ti spunem cat mai multe si sa primim, ceea ce voi numiti, feed-back, de la tine, ai inteles ?
-M-am prins, atunci zi-mi fara frica tot!
-Hai sa continui cu aspectul nostru, care am inteles ca pe voi va contrariaza si chiar stim ca va repugna, uneori si mai ales, la unii. Totul este cat se poate de logic. Cei care m-au construit si programat, caci desigur, despre ei vorbim, desi au o structura celulara asemanatoare cu a voastra, totusi se diferentiaza prin aspect.
-Sunt numai ochi si urechi !
-Sa incepem cu CAPUL. E adevarat ca daca la voi, spre comparatie, care nu va folositi nici a zecea parte din materia cenusie, noi facem mari eforturi pentru a putea stoca atatea informatii de care avem nevoie. Cred ca in curand, vom mai face o up-grade-are ca nu mai facem fata. Ca sa ai o diferenta de ordin de marime, desi am invatat sa ne folosim foarte eficient sistemul neurotic, capacitatea necesara noua este de 1000 de ori mai mare decat a voastra, desi si noi ne folosim de instrumente ajutatoare, asemanatoare cu computerele voastre.
-Sa continuam cu OCHII. Sunt mari pentru ca noi vedem intr-un spectru mult mai larg, a ceea ce voi intelegeti lumina, avem sensibilitatea necesara in spatiile intergalactice, puterea de apropiere si mare precizie de 1000 :1 ceea ce face din ochii nostri, niste scule mult mai complexe decat ceea ce intelegeti voi, prin ochi ! Mainile si picioarele sunt asa cum sunt, pentru faptul ca nu prea ne folosim de membre, noi comandam totul cu creierul, mana si piciorul nu mai au nici un rol, sunt doar niste accesorii care uneori ne incurca. De altfel, alte civilizatii mult mai evoluate decat a noastra, au renuntat de mult, la aceste « accesorii ».
-Pai si de ce nu i-am vazut si pe aia pe la noi ?
-Simplu, pentru ca noi suntem cel mai aproape de voi, si tot va producem repulsie ! Noi de aia am fost alesi, ca sa nu va speriati prea rau. Ce ati face daca ati vedea doar un cap mare, cu ochi mari, plutind in jurul vostru ?
-Bine, dar mie nu-mi provocati nici un pic de repulsie ! Incercam eu sa ma apar !
-Pai poate de aia ai si fost ales in acest program !
Dar a mai ramas TRUNCHIUL, care este cel mai important, in ceea ce priveste functionarea sa, poate de aia l-am si lasat la urma. Vezi tu, draga GE-STO 77 aici s-au produs cele mai mari modificari de functionare, fata de organele voastre. Hrana noastra, adica a celor de pe PV-CA-STM, nu mai este compusa de multe zeci de mii de ani din hrana materiala ca a voastra, noi avem o hrana energetica, formata din energia interstelara, asa zisa energie PSI 22 pe care noi o generam din anumite locatii si care se distribiue tuturor celor care vor sa o foloseasca. Ea este o energie universala, folosita de toate civilizatiile din conventie, in scopuri foarte variate, pentru noi, si navele astea cu care vezi ca ne deplasam, consuma tot acest fel de energie.
-Uau, asta-i singura energie care va foloseste, la tot ?
-Da, ce te miri, voi nu ati inceput sa mancati petrol pe care-l folositi si la masini ? Sau sa dati masinilor uleiul pe care pana mai ieri il mancati pe paine ?
-Ba da !
-Pai vezi ? Numai ca noi am trecut la o forma mult mai comoda de energie, care ajunge foarte usor la mari distante. De altfel, si voi ati inceput sa folositi timid, energia stelara, sau divina, cum ii ziceti voi. O folosesc unii dintre voi pentru vindecarea semenilor cu asa zisa bioenergie, insa unii din voi au invatat s-o foloseasca de mii de ani ! Sunt niste initiati care au ajuns sa traiasca efectiv cu ea, in loc de hrana materiala, sau inlocuind in cea mai mare parte hrana, prin meditatie si rugaciune. L-ai vazut pe indianul care este cercetat de medici si oameni de stiinta ? Asta vi se pare o bizarerie acum, insa peste vreo mie de ani, cand veti descoperi toti mecanismul acesta, o sa ziceti : « mai da ce prosti am fost, cum mai alergam noi dupa mancare si ce mult ne chinuiam s-o producem » Asa ca, vezi tu, draga GE-STO 77, de aia organele noastre interne, s-au atrofiat atat de mult.
-Aha, acum am priceput de ce sunteti asa de firavi de va ia vantul.
-Hai, ca tot am vorbit de hrana, si cred ca ti s-a facut foame, te invit la masa!
-Mi-e o foame de lup ! Sa mergem !
………………………………………………………………………………………………………………
-Sa-ti fie de bine, parca asa se spune pe la voi, nu ?
-Daca nu te superi, pentru mine asta nu reprezinta o masa, asa ca n-am sa-ti spun : « - Sarut mana pentru masa » ! Pentru ca asta n-a prea fost masa, ci rontairea unor tablete cu gusturi asemanatoare unor alimente de pe la noi.
- Ne scuzi, dar altceva nu avem in dotare. Hai, ca sa te impac, iti propun o excursie pana pe luna, vrei ? - Iti dai seama ca nici in visele mele cele mai indraznete, nu visam sa ajung in viata asta, pe luna.
Dupa ce m-au instalat pe un fotoliu -pat rotativ, au pornit masinaria si in scurt timp eram in apropierea lunii. Ne-am porit, iar eu am intrebat nedumerit:
-Ce facem, nu aselenizam ?
-Nu, asteptam sa se deschida portile !
- ….? Ce porti ?
- Portile laboratorului de supraveghere !
- Adica vrei sa spui ca voi ne supravegheati pe noi ?
- De mii de ani, organizatia de supraveghere a civilizatiilor in devenire supravegheaza si planeta voastra. Crezi ca daca nu intervenim in dezvoltarea voastra, sunteti asa, de capul vostru?
In acel moment in fata noastra s-a deschis o poarta si am patruns inauntru. Acolo, laboratorul in care ma asteptam sa fie niste aparate si ecrane spectaculoase, m-a dezamagit total. In afara de niste cutii si dulapuri paralepipedice n-am vazut nimic care sa-mi atraga atentia.
-Acum ce facem, de ce nu coboram ?
-Pentru simplul fapt ca daca am cobori acum, ai muri instantaneu, aparatele noastre au detectat persoana vie in nava si prepara atmosfera care sa-ti permita sa traiesti aici.
-Poate imi zici si mie cum supravegheati voi viata pe Terra daca nu aveti nici un monitor pe care sa vedeti ce se intampla acolo ?
-Aici nu se culeg decat datele, care sunt culese cu ajutorul aparatelor noastre si trimise pe planeta noastra concomitent cu celelalte planete din conventie. Dar hai sa-ti spun pe scurt istoria acestui laborator de supraveghere. In naivitatea astrofizicienilor vostri, care incearca sa va explice ca traiectoria si sincronismul acestui satelit se datoreaza faptului ca el s-a desprins din pamant la fomrarea planetelor, si asa si este, cu toate astea acesti specialisti ai vostri nu au luat in calcul impactul cu diferiti corpi ceresti, care au modificat continuu traiectoria lunii. Acesti bolovani care au lovit continuu tot sistemul vostru solar, au modificat traiectoriile tuturor planetelor, deci si al lunii. Chiar ati putut crede in naivitatea voastra ca acest bombardament vizibil usor pe suprafata lunii, n-au modificat cu macar un grad pe an, traiectoria satelitului vostru ? Ne-am adus aparatura pentru a putea controla sincronismul cu Pamantul vostru, pentru a-l putea tine sub observatie continua. Ca sa nu-ti mai spun ce « curatenie » a trebuit sa facem cu bolovanii spatiali care ne deranjau continuu, pentru a nu mai avea probleme din acest punct de vedere. Oricum, avem acum un sincronizator de ultima generatie intergalactica, astfel incat orice abatere de la traiectoria prescrisa, este exclusa.
-Pai si daca ne supravegheati, de ce ati permis sa se intample atatea nenorociri la noi, razboaie mondiale, cutremure catastrofale, tsunami-uri, bombe atomice la hirosima si nagasaki si alte minunatii ?
-Dragul meu GE-STO 77, in conventia noastra de supraveghere, nu avem voie sa intervenim, nici sa va ajutam, nici sa va salvam, chiar de-ar fi sa va autodistrugeti, nu avem voie sa intervenim, intelegi ? Misiunea noastra este permisa doar in scop de supraveghere, atat ! Cum sa-ti explic eu tie, ca sa intelegi ? Uite, voi cand faceti studiu asupra animalelor salbatice, atunci cand un leu ataca si omoara un alt animal, voi interveniti ? Salvati gazela, sau antilopa ?
-Nu !
-Vezi ? Asa si noi, daca voi luati decizia sa va autodistrugeti, e problema voastra ! Paguba- n univers, mai putin o viitoare civilizatie care are distrugerea in sange ! Daca nu va treziti la timp, e problema voastra. A, daca veti fi amenintati de un mare bolovan, asteroid parca-i ziceti voi, atunci vom interveni, ca asta nu depinde de voi, nu aveti nici o vina pentru asta !
-Si cu oamenii rapiti, pe care s-au facut experiente de catre semeni de-ai vostrii cum ramane ?
-Ei da, avem si noi piratii nostri, mai mult de aia supraveghem atent planeta voastra. Pentru a reduce cat mai mult, aceste incidente. Mai devreme sau mai tarziu, aflam de ei si sunt pedepsiti sa nu mai plece niciodata de pe planetele lor. Tentatia e mare, de a cerceta o specie necunoscuta noua, dar si pedepsele sunt pe masura. N-ai vrea sa ai soarta lor. Daca-s roboti, sunt dezmembrati imediat dupa sentinta, iar daca sunt fiinte vii, nu mai pupa zbor, cate zile au ei.
-Bine, hai sa mergem de aici, m-am bucurat degeaba ! Nu-mi aratati nimic de pe pamant, iar rolul cutiilor, geamantanelor, dulapurilor astora imi este total straina, asa ca nu mai am nimic de vazut pe aici.
-Bine, daca zici tu, hai sa mergem ! Vrei sa mergem la baza din triunghiul Bermudelor ?
-Si acolo mai aveti o baza ? Aia ce rol mai are ? Doar aveti baza asta de pe luna, ce va mai trebuie una si pe pamant ?
-Asta de pe Luna face supraveghere de la distanta, uneori avem nevoie sa va supraveghem mai de aproape, si atunci robotii nostri primesc misiuni detaliate de supraveghere.
-Lamuriti-ma si pe mine, de ce trebuie sa fiti luminosi si evident mult mai vizibili, in unele cazuri chiar facand o demonstratie de multitudine de culori pe navele voastre ?
-Ai dreptate dragul meu, ar fi mai bine sa nu avem aceste « lumini » cum le zici tu, insa aceasta lumina este absolut necesara pentru deplasarea noastra. Exlicatia este foarte simpla, pentru deplasarea cu viteza foarte mare, avem nevoie de un indice de frecare, foarte aproape de zero. Acest lucru este posibil daca reusesti sa faci suprafata navei sa oscileze cu o frecventa foarte mare, in spectrul vizibil. Asta creeaza la suprafata de contact cu aerul, sau apa, spre exemplu, o pelicula de cativa microni de vid, atomii de aer sau apa neputand sa revina atat de repede inapoi pe suprafata oscilanta. Astfel, cu cantitati mult mai mici de energie, reusim sa ne deplasam, cu viteze suficient de mari.
-Acum am inteles ce-i cu “luminile” navelor voastre. Hai, acum mergem spre pamant? Parca mi s-a facut dor de acasa.
-Bine, daca zici tu, hai sa mergem ! Spre bermude, deci !
Am plecat din baza de pe Luna fara regrete si am inceput sa vad pamantul din ce in ce mai mare, pana a umplut tot vizorul navei. La un moment dat, am inceput sa intru in panica, dandu-mi seama ca ne apropiem foarte mult de suprafata oceanului, fara a da semne ca are de gand sa incetineasca. Atunci am inceput sa tip la comandant :
-Hei, hei, mister AX-77, ce faci ? Nu reduci viteza ? (chestia asta cu hei, hei, mister imi aduce aminte de o intamplare hazlie din viata ulterioara, prietenii stiu de ce !) insa atunci nu eram de loc amuzat, eram de-a dreptul ingrozit de impactul cu apa, pe care puteam sa-l avem, la acea viteza !
-Stai linistit draga GE-STO-77, ai uitat asa de repede ? Adineauri ti-am zis ca oscilatia suprafetei navei are efect atat asupra contactului cu aerul cat si al apei. Asa ca frecarea 0 are acelasi rol si-n apa!
-Ai dreptate, ai uitat ca am un IQ mediocru?
-Nu! Spuse el zambind.
Intre timp, am intrat fara sa-mi dau seama in ocean si ne indreptam rapid spre fundul lui, dandu-mi seama de asta, dupa lumina din ce in ce mai redusa................................................"
Aceasta intamplare este scrisa de mine inca de acum 4-5 ani ca o revolta la aberatia de film pe care am vazut-o in urma cu ceva vreme, (stiind ca nu asta este adevarul) este vorba despre filmul: Razboiul stelelor, insa de abea acum cand am facut cunostinta cu mister Dean, un american care a avut o experienta asemanatoare cu a mea, mi-am luat inima in dinti si am zis: "Hai sa,.." desi stiu ca voi fi foarte injurat si contestat peentru aceasta indrazneala, voi fi considerat un batranel nebun si clasificat intr-o zona a patologicului, totusi,...
Sincer va spun ca nu aveam de gand sa trec in zona publica acest episod din viata mea, insa similaritatea temeritatea si curajul acestui mister Dean, pe carte o sa-l vedeti imediat, mi-a spus ca a cam venit timpul sa deschidem aceasta cutie a pandorei, macar asa un picut, macar la un colt, pentru dezvaluirea adevarului in legatura cu noi si soarta noastra.
Iata si interviul pe care l-am vazut ieri si care m-a determinat sa-mi iau inima in dinti si sa-mi fac si eu curaj.
